Bautul este o practica comuna in societate. Foarte des banalizat, consumul de alcool poate implica totusi riscuri pentru sanatatea bautorului si a celor din jurul sau. Acest comportament este asociat cu mai multe boli astfel, consecintele alcoolului pot fi devastatoare.

Dependenta de alcool

Diagnosticul de dependenta de alcool se face atunci cand persoana are cel putin 3 din cele 6 criterii enumerate mai jos timp de cel putin o luna in ultimul an:

– o dorinta puternica de consum;

– o pierdere a controlului asupra consumului, care devine mai frecventa sau in cantitati mai mari decat se doreste;

– toleranta la produs care duce la cresterea dozelor ingerate. Cu alte cuvinte, trebuie sa se bea mai mult alcool pentru a se obtine efectele pe care le-a dat initial;

– un sindrom de sevraj (fizic sau mental) dupa oprirea consumului. Cand persoana nu mai bea, nu este la fel de obisnuita, ci devine iritabila, mai anxioasa, mai deprimata etc.

– o scadere sau abandonarea altor activitati in favoarea consumului sau a recuperarii;

– consum continuu, in ciuda consecintelor sale negative.

Tratamente

Natura tratamentului depinde de intensitatea problemei cu alcoolul. Monitorizarea periodica intr-o atmosfera de incredere cu medicul sau alti profesionisti este esentiala. In acest sens, este esential ca subiectul alcoolului sa fie abordat fara judecata, intr-o maniera binevoitoare, intr-o abordare centrata pe consumator.

La persoanele cu consum excesiv (sau dependenta usoara si recenta), scopul tratamentului va fi reducerea consumului la un nivel de risc scazut. Pentru cei care sufera de dependenta, obiectivul este dublu: limiteaza consecintele daunatoare ale alcoolului prin modificarea consumului si, daca este posibil, se obtine abstinenta.

Cu cat este mai puternica dependenta, cu atat este mai mare abstinenta.

De asemenea, pot fi prescrise diferite tratamente care sa ajute la iesirea din dependenta in functie de situatia pacientului. Se pot administra suplimente alimentare sau alti nutrienti. Uneori este necesar si sprijinul psihiatric. Este recomandata o monitorizare de cel putin doi ani.