Women Talking: o intalnire decisiva

Noul lungmetraj al lui Sarah Polley (Far From It, Take This Waltz) se deschide cu un vot. Intr-o comunitate religioasa care traieste in autarhie, femeile se aduna pentru a lua o decizie, in timp ce sunt supuse la violuri si violente repetate din partea barbatilor. Ele au trei optiuni: sa nu faca nimic, sa lupte sau sa plece.

Atunci cand nu reusesc sa ajunga la o decizie, membrii a doua familii se intalnesc intr-un hambar pentru a discuta si a decide in numele celorlalti. Incepe un lung dialog care va fi decisiv pentru tot restul vietii lor, ca indivizi, dar si ca si comunitate.

O dimensiune filosofica fascinanta…

Avand in esenta forma unui hambar cu usile inchise si alegand sa nu arate agresiunile asupra femeilor, Women Talking se concentreaza, prin urmare, in primul rand pe aceasta conversatie dureroasa, dar plina de speranta. Aceasta adaptare a romanului What They Say de Miriam Toews reuseste atat sa portretizeze diferitele personaje, cat si sa interogheze spectatorul asupra mai multor notiuni filosofice fascinante pe masura ce dialogul avanseaza.

Este o plecare un gest de revolta, o evadare sau nici una, nici alta? Refuzul violentei si al abuzurilor induse de functionarea acestei comunitati religioase este o respingere a propriei credinte? Ce se va intampla cu tinerii baieti daca vor ramane cu barbati deja pervertiti de sistemul in care au crescut? Chiar daca nu reuseste sa scape de ingramadeala didactica a temelor si intrebarilor fundamentale, filmul captiveaza si emotioneaza, in parte pentru ca nu renunta niciodata la caracterizarea personajelor sale in detrimentul subiectului sau.

Printre femeile prezente la intalnire se numara Salome (Claire Foy), insotitoarea unui sot abuziv si mereu combativ. Sora ei, Ona (Rooney Mara), este mai retinuta si mai modesta, dorind sa descopere altceva si neputand sa inceapa o poveste de dragoste cu August (Ben Whishaw), profesorul comunitatii. Autje (Kate Hallett) si Neitje (Liv McNeil) aduc o nota de lejeritate, iar tineretea lor nu este niciodata vazuta de ceilalti ca o piedica in calea relevantei discursului lor. In cele din urma, Janz (Frances McDormand), care nu participa la schimb si apare doar de cateva ori, este totusi foarte importanta, deoarece reprezinta teama de a pleca si de a se rupe de un model opresiv.

Dincolo de munca impresionanta la dialoguri si de calitatea formidabila a actorilor, Women Talking beneficiaza de o regie artistica care accentueaza faptul ca Sarah Polley si-a gandit lungmetrajul ca pe o fabula.